Simptomele și tratamentul osteopeniei șoldului


Artroza, boala fara leac? Iata un tratament care ar putea infirma acest mit!

Înapoi la Reumatologie Osteoporoza: tipuri Osteoporoza este o afecţiune metabolică scheletală caracterizată prin scăderea masei osoase şi degradarea microarhitecturii ţesutului osos, crescând fragilitatea osului şi astfel susceptibilitatea la fracturi.

Osteoporoza este cea simptomele și tratamentul osteopeniei șoldului frecventă boală metabolică osoasă din lume, estimată la milioane de indivizi, fractura osteoporotică fiind artrita precoce a articulațiilor degetelor cauză importantă de morbiditate, având un impact socio-economic marcat.

În jurul vârstei adulte de de ani se atinge un maximum de creştere a masei osoase denumit masa osoasă de vârf, care depinde de asemenea de factorii de risc, mai ales de cei genetici.

simptomele și tratamentul osteopeniei șoldului

Există numeroşi factori de risc tabel Duritatea oaselor este determinată de compoziţia acestora minerală şi organică şi de activităţile celulelor sale osteoblast, osteoclast, osteocit şi celule bordante care alcătuiesc un echilibru în remodelarea osoasă resorbţia şi formarea de os. O scădere a masei osoase se poate datora: eşecului de a obţine o masă osoasă de vârf adecvată geneticăresorbţiei excesive a osului, reducerii în formarea osului în timpul procesului de remodelare.

Osteoporoza juvenilă şi a adultului tânăr idiopatică, rar întâlnită, afectează ambele sexe. Osteoporoza postmenopauză afectează femeile după vârsta de 55 de ani, principalul factor fiind deficienţa estrogenică ce determină creşterea activităţii osteoclastelor, cu scăderea masei osoase.

simptomele și tratamentul osteopeniei șoldului

Osteoporoza de involuţie senilă apare la femeile şi bărbaţii cu vârsta de peste 65 de ani, principalii factori precipitanţi fiind scăderea absorbţiei intestinale de calciu Ca şi hipovitaminoza D expunere insuficientă la soare. Osteoporoza secundară este întâlnită în afecţiuni endocrine, digestive, renale, boli inflamatorii sistemice, boli genetice, consum de medicamente, imobilizare.

Diagnosticare Osteopenia este o afectiune care nu dezvolta simptome specifice care sa ajute la depistarea sa, dar pe masura ce aceasta avanseaza creste si riscul producerii de fracturi, din cauza fragilitatii oaselor. Totusi, in cazul in care pacientul a suferit o fractura datorata demineralizarii oaselor, diagnosticul pus este de osteoporoza, indiferent de valoarea pe care o are densitatea minerala osoasa. Diagnosticarea osteopeniei se face cu ajutorul masuratorilor de densitate minerala osoasa DMO. Tratament Scopul evident al tratamentului osteopeniei este impiedicarea pierderii de densitate minerala la nivelul oaselor si stoparea progresului afectiunii catre osteoporoza.

Osteoporoza indusă de glucocorticoizi Utilizarea glucocorticoizilor reduce densitatea osoasă şi creşte riscul de fractură. Corticoterapia este cea mai frecventă cauză de osteoporoză iatrogenă.

simptomele și tratamentul osteopeniei șoldului ierburi de boli articulare

La pacienţii cu boli reumatice, preocupările legate de dezvoltarea osteoporozei indusă de glucocorticoizi limitează deseori doza şi durata terapiei cu glucocorticoizi. În aceste cazuri ar trebui să folosim cea mai mică doză posibilă împreună cu strategiile preventive generale precum un program regulat de exerciţii fizice, aportul adecvat de calciu şi vitamina D, bisfosfonaţi, dar şi reducerea altor factori de risc.

Osteoporoza la bărbat Osteoporoza este o boală ce afectează mult mai frecvent femeile, motiv pentru care datele epidemiologice, clinico-paraclinice şi terapeutice au fost standardizate pentru sexul feminin, însă în ultimii ani osteoporoza la bărbaţi a devenit o problemă majoră de sănătate ce impune o evaluare atentă.

infecția bolii articulare

Bărbaţii tineri prezintă mai frecvent fracturi ale oaselor lungi comparativ cu cei peste 70 ani la care predomină fracturile de şold şi vertebrale. Principalele cauze de osteoporoză la bărbat sunt: afecţiuni endocrinologice cel mai frecvent hipogonadismulneoplazii, boli cronice, osteomalacia şi boli ereditare sau idiopatică.

Mihaela Moise Medic specialist Medicina interna Osteoporoza este caracterizata prin reducerea paralela a mineralelor osoase si matricei osoase astfel incat osul este in cantitate scazuta, dar cu o compozitie normala procentual. In orice moment, densitatea osoasa depinde atat de varful densitatii osoase atins pe parcursul dezvoltarii, cat si de pierderea osoasa ulterioara din perioada adulta. Astfel osteopenia poate fi consecinta cresterii osoase pubertare deficiente, a pierderii osoase accelerate in viata adulta sau a ambelor mecanisme. Factorii care influenteaza masa osoasa maxima sunt : sexul : barbatii au densitate osoasa mai mare decat femeile rasa : negrii au densitate osoasa mai mare decat albii factorii genetici : densitate osoasa mai redusa la fiicele femeilor cu osteoporoza concordanta mai mare la gemenii monozigoti corelatii cu gena receptorului vitaminei D in studiu steroizii gonadali : deficit de estrogeni hormonul de crestere momentul instalarii pubertatii : barbatii cu antecedente de pubertate constitutional intarziata si femeile cu menarha intarziata au risc mai mare pentru aparitia osteoporozei aportul exogen de calciu : suplimentarea moderata de calciu in perioada prepubertara amplifica cresterea osoasa Cauzele pierderii osoase la adult Fiziologice : dupa ce varful densitati osoase este atins, densitatea osoasa ramane stabila cativa ani, apoi descreste.

Există o serie de factori de risc predispozanţi pentru osteoporoză la bărbat: vârsta înaintată, scăderea densităţii minerale osoase, antecedente de fractură după traumatisme minore şi istoric familial de fractură osteoporotică.