Sarcini difuze ale bolii țesutului conjunctiv
Scleroza sistemică este o boală autoimună multisistemică a țesutului conjunctiv caracterizată prin: disfuncția fibroblaștilor care conduce la fibroza pielii și a organelor interne, disfuncții vasculare microangiopatie care cauzează hipoxia țesuturilor și răspuns autoimun care se manifestă prin producerea mai multor tipuri de auto-anticorpi specifici. Multe studii au arătat un risc crescut de cancer la pacienții cu scleroză sistemică comparativ cu populația generală.
Anticorpii anti-centromer sunt specifici pentru forma limitată a sclerozei sistemice iar anticorpii anti-topoizomeraza I Scl sunt specifici pentru forma difuză a bolii.
Forma difuză a bolii este cea mai gravă, fiind caracterizată prin afectarea extinsă a pielii și a organelor în special a plămânilor. Numeroase studii au arătat că pacienții cu scleroză sistemică pozitivi pentru Ac RNAP III prezintă risc ridicat de a dezvolta forma difuză a bolii, fiind predispuși la afectarea pielii și la boli renale cu hipertensiune.
Interpretarea rezultatelor: Un rezultat pozitiv indică un posibil diagnostic de scleroză sistemică.
Acești autoanticorpi sunt asociați cu scleroza sistemică difuză și cu crize renale acute.